epigrafie

 

cifră sălbatică, cifră sălbatică

degeaba-ți strângi colții exacți în jugulara mea

undeva te așteaptă un bici divin, 

gata să te îmblânzească, gata să-ți troznească fiecare zecimală până o să-ți scoată din cap

infinitul de piatră…

 

cifra stă neștiutoare ca pisica lui Schroedinger, habar n-are dacă e moartă sau vie.

începe măcelul numerelor.

 

 

în camera cu pâini împăiate pe perete

miroase îmbietor a apocalipsă.

deschide fereastra și zice cu voce tare nepăsându-i că cineva ar putea să-l audă:

ce manevră ieftină, ce bufonerie!!! de parcă eu n-aș ști că un târg cinstit între un poem și o inimă nu începe niciodată cu o vânătoare!

apoi se așază la fereastră, în tăcere…

în casa de peste drum, niște îngeri downloadează aripi digitale de pe tot felul de site-uri dubioase.

deasupra lor, matematica în pijamaua ei verde se apropie de o masă festivă, plină de postulate mustind în grăsime și ipoteze tari ce-ți iau mințile numai dacă le miroși

în depărtare, un câmp de grâu adolescent cântă gaudeamusul,

pâinea își găsește bobul cel de toate zilele.

aici sfârșește povestea glonțului liber de obligații, al glonțului văduv, al glonțului de Nobel.

(glonț târziu, de toamnă: îl prinzi, îi înfigi un bold în spate, îl pui la colecție).

aici pagina își mângâie mulțumită colonul baroc de catifea

încă tânără, fără gânduri prea serioase, va face primul ei salt în necunoscut sperând că or să-i crească aripi în cădere, un fel de Icar invers.

Ouroboros încă n-a lămurit cine a mușcat primul

capulcoada sau coadacapul

începe poezia compulsivă.

 

 

Inimă pleacă dimineața la școală.

(trece pe la teatru, pe la muzeu, la magazinul din colț)

cu blugii găuriți și părul rebel, Inimă e un copil special

alții zic că e un copil problemă …

el vrea să facă pe placul tuturor dar în același timp să rămână fidel propriilor aspirații

Inimă a crescut sub ochii noștri, vorbește acum ca un om mare

își permite să cumpere o poezie nou-nouță cu banii jos

și fără să ne dăm seama, cu anii s-a schimbat:

acum nu știe nici de mamă nici de tată când e să doară…

pentru că Inimă

(trebuie să vă avertizez)

 

nu mai știi ce hram poartă.